duminică, 4 martie 2012

Partea 1.O dimineata de duminica mai insorita nu am mai vazut in viata mea. Ma ridic din pat si ma duc spre baie. Ma stramb in oglinda de cateva ori in timp ce imi periam dintii. Ciufulita cobor la parter unde gasesc posta adusa si o scrisoare pentru mine [restul erau evident pentru ipotecar si alte utilitati]. Deschid in graba:
         "Draga Nana,
Noi,compania celor mai deseama desenatori manga, iti apreciem talentul innascut si te desemnam castigatoarea concursului. Felicitari!
Stii ce inseamna asta,nu? Ai castigat un bilet cu destinatie in Japonia! Ai o saptamana la dispozitie sa-ti faci bagajele. Apropo poti lua o persoana cu tine in Japonia cu exceptia sa fie majora.
      P.s: Te vor astepta multe surprize
                       Distractie placuta!"

Scuip pe jos cerealele si laptele si imi dau o palma peste fata sa ma trezesc
Eu: AAA! Nu pot sa cred! Nu pot sa cred! Trebuie sa o sun pe mama sa ii spun vestea cea mare.
<Tasteaza,tasteaza,tasteaza.....Apel in asteptare>
Mama: Alo?!
Eu: Alo?! Mama Am castigat concursul acela cu care te tot bateam la cap...cel cu desenele!

Mama: Nana, lasa glumele, spune pentru ce Dumnezeu m-ai sunat?!
Eu: Nu glumesc! Pe bune, vino acasa si ai sa vezi!
Mama: Bine-Bine vorbim la cina, sa vedem ce va zice si taicatau.
Eu: Ok...Te iubesc! Paa!
Mama: Pa. <fara nici o emotie>
Eu: Se pare ca serviciul acesta o epuizeaza rau...<vorbind singura>
    Eram asa de bucuroasa incat nu mai stiam ce sa fac. Am sunat-o pe Hime si i-am propus sa ne intalnim in Sushi Hollyowd la 2:30 P.M.
Eu: Ce faci? <dandui un hug>
Hime: Bine,tu?
Eu: Uite ce am aiciiii <cu o fata malefica>
Hime: Nu pot sa cred...doar nu...
Eu: Ooo ba da, ia si citeste <vicleana> O sa-l pun in rama. Iti dai seama cat de aproape suntem acum de Japonia? <visand cu ochii deschisi si luand o gura de ceai>
Hime: "Suntem",doar nu vrei sa spui ca ma iei si pe mine?! <cu o fata de catelus>
Eu: Ba, bineinteles, ca da! Iti imaginezi o vara intreaga tocmai asa departe!
Hime: Abia astept, o saptamana! <cu ton de nerabdare>
Eu: Da, stiu, asta inseamna ca vei dormi la mine vierea si sambata viitoare.
Hime: Oh,yeah! Oh,yeah!
    Dupa ce am terminat de mancat si de platit mancarea chelnerului am inceput sa vizitam Botosaniul de parca ar fi ultima duminica din viata noastra. M-am despartit de Hime si am plecat acasa unde ma asteptau parintii mei sa le dau detalii

2 comentarii:

  1. prea tare...si mie mi sa intamplat faza cu cerealele...:)):)):)) numai ca nu cu o asemenea veste...totusi super...mi-ai transmins exact ce ai simtit ...bv...^_^

    RăspundețiȘtergere